Dacă firma dumneavoastră încă își plătește datoriile, dar estimați că peste câteva luni nu va mai face față întrucât un client mare întârzie plățile, rata la bancă a devenit prea împovărătoare, iar datoriile la stat cresc lună de lună, legea vă oferă două instrumente la care puteți apela într-o astfel de situație: acordul de restructurare și concordatul preventiv.
Ambele vă permit să renegociați datoriile și să evitați insolvența. Ele funcționează însă diferit. Alegerea corectă este foarte importantă pentru a nu pierde timp prețios sau șansa la protecția juridică oferită de lege. În cele ce urmează vom detalia prin ce se deosebesc cele două proceduri de prevenire a insolvenței și cum să identificați care dintre ele se potrivește cazului dumneavoastră.
Ce au în comun cele două proceduri
Ambele se adresează firmelor aflate în dificultate financiară, dar nu în insolvență, adică nu se află în încetare de plăți, putând onora datoriile ajunse la scadență. Deși încă își plătește datoriile la scadență, există o amenințare reală că nu va mai putea să și le onoreze în viitorul apropiat. Foarte important, dacă firma are deja datorii scadente pe care nu le poate achita, aceste proceduri nu mai sunt disponibile, fiind nevoie să apeleze la procedura insolvenței.
În ambele proceduri:
- rămâneți la conducerea firmei, pentru că nu preia nimeni administrarea în locul dumneavoastră;
- colaborați cu un practician în insolvență ales de dumneavoastră, care analizează situația economico-comercială a societății, pregătește documentele necesare derulării procedurii și vă asistă în negocierile cu creditorii;
- propuneți creditorilor un plan de restructurare care cuprinde următoarele posibile măsuri: termene de plată noi care să țină cont de perspectivele realiste ale afacerii dumneavoastră, eșalonări de datorii, reducerea dobânzilor și a penalităților, în anumite condiții chiar reducerea datoriilor sau transformarea lor în participații la capital;
- creditorii votează, iar planul aprobat și validat de instanță se aplică și creditorilor care au votat împotriva lui, în condițiile legii;
- vă protejați contractele, pe care partenerii nu le pot rezilia doar pentru că firma e în dificultate;
- puteți obține mai ușor finanțări noi, pentru că legea le oferă protecție și avantaje celor care vă finanțează.
Diferența dintre cele două proceduri ține în principal de momentul în care intervine instanța de judecată și de protecția pe care legea o oferă în timpul negocierilor purtate cu creditorii.
Acordul de restructurare: negociere directă, instanța doar la final
Procedura acordului de restructurare este, în esență, o negociere privată cu creditorii, validată la final de instanță.
Procedura are trei pași:
- Pregătirea. Practicianul în insolvență ales de dumneavoastră confirmă că firma este în dificultate și nu în insolvență, apoi întocmește lista datoriilor și, împreună cu dumneavoastră, elaborează și propune acordul de restructurare.
- Negocierea și votul creditorilor ale căror creanțe sunt afectate prin acord. Acordul se trimite doar creditorilor ale căror creanțe sunt modificate prin acord. Acestora li se oferă cel puțin 20 de zile să voteze cu privire la acord. În acest interval se poartă negocieri cu fiecare dintre ei prin care li se explică avantajele acceptării planului, comparativ cu respingerea lui. Ceilalți creditori, de exemplu furnizorii curenți, care conform acordului sunt plătiți normal, nu votează.
- Confirmarea de către judecător. Dacă votul este favorabil, instanța verifică legalitatea și confirmă acordul în circa 10 zile de la depunerea documentelor, fără ca părțile să fie citate la Tribunal.
Avantajele acestei proceduri:
- este foarte rapidă și discretă: nu există un dosar pe rolul instanței în care să se deschidă o procedură judiciară publică împotriva firmei înainte de vot;
- termenele de plată noi sunt flexibile și se stabilesc prin negociere cu creditorii;
- pentru firmele cu cifra de afaceri de până la 500.000 euro, dacă toți creditorii afectați sunt de acord, nici nu mai este nevoie de instanță: practicianul în insolvență este cel care avizează acordul de restructurare;
- după confirmarea acordului, creditorii incluși în acesta nu mai pot cere insolvența firmei.
Principala limitare a acestei proceduri este aceea că în timpul negocierilor nu există o suspendare a executărilor silite; ca atare, un creditor care nu vrea să negocieze poate porni sau continua executarea.
Procedura concordatului preventiv implică protecția instanței încă de la început
Concordatul preventiv este o procedură judiciară din prima zi. Firma cere instanței deschiderea procedurii. Dacă cererea îi este admisă, obține un „scut legal” împotriva executărilor pentru a putea negocia cu creditorii.
Principalele sale etape sunt:
- Deschiderea procedurii. La cererea dumneavoastră, instanța verifică întrunirea condițiilor legale și deschide procedura, numind practicianul ales de dumneavoastră, cu titlul de administrator concordatar.
- Planul de restructurare. În 60 de zile administratorul concordatar, împreună cu dumneavoastră, întocmește planul de restructurare, care poate prevedea o perioadă de implementare de cel mult 4 ani, cu posibilitatea unei prelungiri de 1 an.
- Negocierea și votul din partea creditorilor. Creditorii au 60 de zile să voteze planul, cu posibilitatea unei prelungiri de 30 de zile.
- Omologarea planului de către judecător. Instanța verifică legalitatea planului și îl validează dacă a fost votat corespunzător și dacă întrunește condițiile legale.
Principalele avantaje ale acestei proceduri sunt:
- executările silite se suspendă de drept de la deschiderea concordatului, inițial pentru 4 luni, cu prelungiri succesive până la 12 luni (cu excepția executărilor silite pentru salarii);
- nimeni nu poate cere insolvența firmei cât durează suspendarea executărilor;
- dobânzile și penalitățile nu mai curg la datoriile incluse în plan;
- contractele esențiale nu pot fi reziliate pentru datorii mai vechi, dacă firma își plătește obligațiile noi;
- firma poate obține finanțare intermediară, protejată de lege, ca să funcționeze până la aprobarea planului.
Constrângerile acestei proceduri sunt însă următoarele:
- termenele sunt stricte: dacă planul nu e votat la timp, se pierde dreptul de a cere omologarea lui de către judecător;
- în primul an trebuie achitate cel puțin 10% din datoriile incluse în plan;
- procedura este publică: pe rolul Tribunalului se înregistrează un dosar de la bun început și se face mențiune despre deschiderea procedurii la registrul comerțului;
- dacă planul eșuează, firma nu mai poate cere un nou concordat timp de 3 ani.
Diferențele dintre cele două proceduri, pe scurt
| Acordul de restructurare | Concordatul preventiv | |
|---|---|---|
| Rolul instanței | doar la final, pentru confirmarea acordului cu creditorii | de la început: deschide procedura printr-o hotărâre, apoi omologhează planul de restructurare |
| Suspendarea executărilor silite | nu | da, pentru o perioadă de până la 12 luni |
| Protecție față de cererile de insolvență | după confirmarea acordului, față de creditorii incluși în acesta | încă din timpul negocierilor, de la momentul deschiderii procedurii |
| Termenele care trebuie respectate | flexibile | stricte: 60 de zile pentru plan, 60 (+30) de zile pentru vot |
| Durata planului | stabilită prin acord | maximum 4 ani, plus 1 an prelungire |
| Discreție | ridicată | redusă: mențiuni publice la registrul comerțului și pe site-ul instanțelor de judecată |
| Variantă fără instanță | da, pentru firmele mici, dacă toți creditorii afectați sunt de acord | nu |
| Costuri și formalități | mai reduse | mai mari |
Regulile de vot sunt aceleași în ambele proceduri. Creditorii sunt grupați pe categorii (bănci cu garanții, salariați, stat, furnizori), iar planul se poate aproba chiar dacă unele categorii votează împotrivă, în anumite condiții prevăzute de lege. Una dintre cele mai importante condiții este aceea ca nimeni să nu primească mai puțin decât ar obține în cea mai bună alternativă, de exemplu într-un faliment al societății.
Cum alegeți între cele două proceduri: patru situații frecvente
1. „Am câțiva creditori mari și relații bune cu ei.” O firmă de producție are datorii mari la două bănci și la un furnizor principal. Furnizorii mici sunt plătiți la zi. Nu există executări în curs, iar creditorii sunt deschiși la discuții. → Într-o astfel de situație, acordul de restructurare este calea potrivită. Se negociază doar cu cei trei creditori, rapid și discret. Restul activității decurge normal.
2. „Un creditor a pornit deja executarea silită.” O firmă de construcții are conturile poprite de un furnizor, iar alt creditor amenință cu cererea de insolvență. → Într-o astfel de situație calea de urmat este cea a concordatului preventiv, întrucât vă oferă suspendarea executărilor silite și interdicția cererilor de insolvență, câștigând astfel timpul necesar negocierii cu creditorii. Fără această protecție, firma ar putea fi blocată înainte de încheierea negocierilor.
3. „Sunt o firmă mică și am doar câțiva creditori, care sunt de acord.” O firmă cu cifra de afaceri sub 500.000 euro are trei creditori care acceptă o eșalonare. → Pentru acest caz, se recurge la acordul de restructurare în varianta simplificată. Dacă toți creditorii afectați votează favorabil cu privire la acord, practicianul avizează acordul fără să mai fie nevoie de intervenția instanței. Această opțiune nu se aplică însă dacă se dorește atragerea unei finanțări noi sau dacă se propune concedierea a peste un sfert din angajații firmei.
4. „Am mulți creditori, inclusiv statul, și știu că unii se vor opune unui acord/plan.” O firmă de distribuție are zeci de furnizori, datorii la ANAF și un credit bancar. → De regulă, trebuie să recurgeți la procedura concordatului preventiv. Negocierea cu mulți creditori durează, iar suspendarea executărilor previne acțiunile individuale în acest timp. Acordul de restructurare poate fi o variantă doar dacă există deja susținerea creditorilor principali și niciun risc de executare.
Regula practică: dacă aveți nevoie de protecție în timp ce negociați, alegeți concordatul preventiv. Dacă aveți deja susținerea creditorilor importanți, alegeți acordul de restructurare.
Greșeli frecvente
- Așteptați prea mult. Ambele proceduri cer ca firma să nu fie încă în insolvență de fapt (incapacitate de plată). După ce firma ajunge în situația de a nu își mai putea plăti datoriile, procedurile de prevenire nu îi mai sunt disponibile. Din acel moment, legea vă obligă să cereți insolvența în termen de 45 de zile.
- Alegeți procedura acordului de restructurare când aveți deja executări în curs. Fără suspendarea executărilor, un singur creditor poate bloca firma înainte să terminați negocierea privind acordul, ceea ce face inutil întregul demers.
- Alegeți concordatul fără un plan de redresare realist. Termenele sunt stricte. Dacă planul nu este convingător, riscă să nu fie votat la timp, iar procedura se închide. Dacă planul eșuează după omologare, firma nu mai poate cere un nou concordat timp de 3 ani.
- Promiteți creditorilor ce nu puteți plăti. Dacă planul eșuează, datoriile reduse prin plan renasc integral, inclusiv dobânzile și penalitățile.
- Ascundeți informații. Creditorii și instanța verifică situația firmei, iar după aprobare practicianul monitorizează trimestrial execuția planului. Transparența crește șansele de reușită.
Concluzie
Având în vedere avantajele fiecărei proceduri și diferențele detaliate mai sus, fiecare dintre cele două proceduri se aplică unor situații economice și juridice diferite. Acordul de restructurare este soluția rapidă și discretă când aveți deja susținerea creditorilor importanți. Concordatul preventiv vă oferă protecția instanței împotriva executărilor silite și a insolvenței, atunci când aveți nevoie de timp și de liniște pentru a elabora planul de redresare și a-l negocia.
Decizia privind procedura potrivită se ia pe baza unei analize a datoriilor, a creditorilor și a fluxului de numerar. Cu cât această analiză se face mai devreme, cu atât aveți mai multe opțiuni.
Articolul are caracter informativ și nu reprezintă consultanță juridică pentru un caz concret. Informațiile corespund Legii nr. 85/2014 în forma în vigoare la data publicării.