Când o firmă intră în insolvență, atenția se îndreaptă în mod firesc spre viitor: ce se întâmplă cu afacerea, cu angajații, cu datoriile. Legea se uită însă și în urmă. Practicianul în insolvență analizează ce s-a întâmplat în firmă în lunile și anii dinaintea deschiderii procedurii: ce bunuri au fost vândute, cui, la ce preț, ce datorii au fost plătite și în ce ordine.
Motivul este simplu. În preajma insolvenței apare uneori tentația de a „salva” ce se mai poate: un bun trecut pe numele unei rude, o mașină vândută la jumătate de preț unei firme prietene, un împrumut al asociatului rambursat înaintea celorlalte datorii. Pentru creditorii care rămân neplătiți, astfel de operațiuni înseamnă bani pierduți. De aceea, legea permite ca anumite acte încheiate în această perioadă, numită perioada suspectă, să fie anulate, iar bunurile sau banii să se întoarcă în averea firmei.
În acest articol explicăm ce acte pot fi anulate, ce operațiuni sunt protejate și ce înseamnă aceste reguli pentru administratori, pentru partenerii de afaceri ai firmei și pentru creditori.
Ce este perioada suspectă
Perioada suspectă este intervalul de dinaintea deschiderii procedurii în care actele firmei pot fi verificate și, dacă îi păgubesc pe creditori, anulate (art. 117 din Legea nr. 85/2014). Legea folosește două intervale, în funcție de tipul actului:
- 2 ani înainte de deschiderea procedurii, pentru actele cele mai grave: transferurile gratuite, actele făcute pentru a sustrage bunuri de la creditori sau pentru a ascunde insolvența, operațiunile cu asociații, administratorii și rudele lor;
- 6 luni înainte de deschidere, pentru operațiunile care, deși par obișnuite, îi favorizează pe unii creditori în dauna celorlalți.
Perioada se calculează înapoi, de la data deschiderii procedurii insolvenței. Există două situații în care ea se prelungește:
- după o procedură de prevenire eșuată. Perioada de executare a unui acord de restructurare confirmat, respectiv perioada de după deschiderea concordatului preventiv, se adaugă la perioada suspectă (art. 9³);
- când firma amână abuziv deschiderea procedurii. Dacă firma folosește în mod abuziv drepturile procesuale ca să întârzie deschiderea până la expirarea termenelor, prezumția de fraudă se păstrează (art. 122 alin. 4).
Prezumția de fraudă. Pentru actele enumerate de lege, frauda în dauna creditorilor se prezumă (art. 122 alin. 3). Nu administratorul judiciar trebuie să dovedească frauda, ci partea care a încheiat actul cu firma trebuie să arate că operațiunea a fost corectă. Prezumția este relativă, deci poate fi răsturnată cu probe.
Actele care pot fi anulate
Actele enumerate la art. 117 alin. (2)
| Actul | Perioada | Exemplu din practică |
|---|---|---|
| Transferuri gratuite: donații, renunțări la drepturi (sponsorizările umanitare sunt exceptate) | 2 ani | firma donează un autoturism unei asociații conduse de o rudă a administratorului |
| Operațiuni în care firma dă vizibil mai mult decât primește | 6 luni | un utilaj evaluat la 100.000 lei este vândut cu 30.000 lei |
| Acte încheiate cu intenția tuturor părților de a sustrage bunuri de la creditori sau de a le leza drepturile | 2 ani | imobilul firmei este „vândut” unui prieten, care știe că firma are datorii mari |
| Transferul unui bun către un creditor, pentru o datorie veche, dacă în faliment creditorul ar fi primit mai puțin decât valoarea bunului | 6 luni | un furnizor primește un teren în contul unei facturi, în loc să aștepte împărțirea banilor cu ceilalți creditori |
| Constituirea unei garanții pentru o datorie care nu era garantată | 6 luni | firma ipotechează un bun în favoarea unui creditor care până atunci nu avea nicio garanție |
| Plata anticipată a unor datorii care ar fi ajuns la scadență după deschiderea procedurii | 6 luni | împrumutul asociatului, scadent peste un an, este rambursat integral cu două luni înainte de insolvență |
| Transferuri sau asumări de obligații făcute pentru a ascunde ori întârzia insolvența sau pentru a frauda un creditor | 2 ani | firma garantează datoriile unei alte firme din grup ca să mențină aparența solvabilității |
Pentru toate actele din acest tabel funcționează prezumția relativă de fraudă.
Actele cu persoane apropiate de firmă (art. 117 alin. 4)
Legea privește cu o suspiciune suplimentară operațiunile făcute în ultimii 2 ani cu persoanele care au o legătură specială cu firma:
- asociații sau acționarii care dețin cel puțin 20% din capital sau din drepturile de vot;
- administratorii, directorii și membrii organelor de supraveghere;
- orice persoană care controlează firma sau activitatea ei;
- coproprietarii unui bun comun cu firma;
- soțul, rudele și afinii până la gradul al patrulea ai acestor persoane.
Dacă o astfel de operațiune i-a păgubit pe creditori, de exemplu o vânzare către soția administratorului sau plata unei datorii către asociatul majoritar, ea poate fi anulată, iar prestațiile recuperate.
Plata preferențială: o capcană frecventă
Mulți administratori nu știu că o plată perfect legală în condiții normale poate deveni problematică în preajma insolvenței. Când banii nu ajung pentru toată lumea, a-l plăti pe unul înseamnă a-i dezavantaja pe ceilalți. Plata înainte de termen, garanțiile noi și stingerea datoriilor prin cedarea unor bunuri sunt verificate cu atenție, mai ales când beneficiarul este un asociat sau o firmă apropiată.
Ce acte sunt protejate
Perioada suspectă nu înseamnă că toate actele firmei din ultimii 2 ani sunt puse sub semnul întrebării. Legea protejează expres mai multe categorii de operațiuni.
- Activitatea curentă. Nu poate fi anulat un act făcut în cursul normal al activității firmei (art. 119). Achiziția obișnuită de materii prime, plata salariilor, vânzarea mărfurilor la prețul pieței și plata utilităților sunt operațiuni normale, chiar dacă firma era deja în dificultate.
- Acordurile cu creditorii încheiate cu bună-credință. Transferurile către creditori, garanțiile noi și plățile anticipate nu pot fi anulate dacă au fost făcute în executarea unui acord de restructurare a datoriilor, negociat cu bună-credință, care putea în mod rezonabil să redreseze firma și nu urmărea să păgubească sau să discrimineze creditori (art. 117 alin. 3). Regula se aplică și actelor din acordul de restructurare și concordatul preventiv.
- Finanțările și actele din procedurile de prevenire. Finanțările noi și intermediare, actele de executare a acordului confirmat sau a concordatului omologat, precum și operațiunile rezonabile și imediat necesare continuării activității nu pot fi anulate, cu excepția fraudei dovedite (art. 9¹ și 9²).
- Sponsorizările în scop umanitar sunt exceptate de la anularea transferurilor gratuite (art. 117 alin. 2 lit. a).
Partenerul de bună-credință nu pierde totul. Chiar dacă actul este anulat, cel care a cumpărat bunul cu bună-credință și l-a restituit are dreptul să primească înapoi prețul plătit și, eventual, valoarea investițiilor făcute. Pentru această sumă este înscris în tabelul creditorilor. Reaua-credință a cumpărătorului trebuie dovedită (art. 120 alin. 2).
Cine cere anularea, în ce termen și ce se întâmplă apoi
Cine poate introduce acțiunea
- administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în primul rând (art. 117 alin. 1);
- comitetul creditorilor, dacă practicianul nu introduce acțiunea (art. 118 alin. 2);
- creditorul care deține peste 50% din valoarea creanțelor înscrise (art. 118 alin. 3).
După deschiderea procedurii, actele din ultimii 2 ani nu mai pot fi atacate pentru fraudă în dauna creditorilor prin acțiunile obișnuite din Codul civil, ci numai prin această acțiune specială (art. 122 alin. 7). Firma este chemată în judecată prin administratorul special, alături de cel care a dobândit bunul.
Termenul
Acțiunea se introduce în cel mult un an de la expirarea termenului pentru raportul asupra cauzelor insolvenței, dar nu mai târziu de 16 luni de la deschiderea procedurii (art. 118 alin. 1). De aceea, analiza tranzacțiilor din perioada suspectă începe încă din primele săptămâni ale procedurii. Cererea se notează din oficiu în cartea funciară sau în celelalte registre de publicitate, așa că oricine cumpără ulterior bunul știe că îl poate pierde (art. 122 alin. 1–2).
Efectele anulării
- Bunul se întoarce în averea firmei, iar părțile sunt repuse în situația anterioară. Garanțiile care existau la data transferului se reînscriu (art. 118 alin. 1, art. 120 alin. 1).
- Dacă bunul nu mai există sau nu mai poate fi recuperat, cel care l-a dobândit plătește valoarea lui de la data transferului, stabilită prin expertiză.
- Cumpărătorul de bună-credință primește înapoi prețul și, eventual, valoarea investițiilor, sumă pentru care este înscris în tabelul creditorilor. Cumpărătorul de rea-credință primește doar prețul plătit și este plătit printre ultimii, după ceilalți creditori (art. 120 alin. 2).
- Cel care a primit bunul gratuit îl restituie în starea în care se află, dacă a fost de bună-credință. Dacă a fost de rea-credință, restituie întreaga valoare și fructele culese (art. 120 alin. 4).
- Bunul poate fi recuperat și de la următorul cumpărător, dacă acesta nu a plătit valoarea corespunzătoare și știa sau trebuia să știe că primul transfer putea fi anulat. Dacă este soțul sau o rudă până la gradul al patrulea, se prezumă că a știut (art. 121).
Ce înseamnă aceste reguli pentru dumneavoastră
Dacă sunteți administrator sau asociat al unei firme în dificultate:
- orice vânzare, plată sau garanție în afara activității obișnuite trebuie să aibă o justificare economică clară și un preț de piață, documentat;
- evitați operațiunile cu rude, cu asociații sau cu firme apropiate. Dacă sunt necesare, faceți-le transparent, la preț de piață, eventual pe baza unei evaluări independente;
- nu rambursați împrumuturile asociaților și nu plătiți preferențial anumiți creditori când știți că banii nu ajung pentru toți;
- nu uitați că aceste fapte pot atrage și răspunderea dumneavoastră personală pentru datoriile firmei (art. 169 din Legea nr. 85/2014).
Dacă faceți afaceri cu o firmă aflată în dificultate:
- verificați situația partenerului înainte să cumpărați de la el bunuri importante, mai ales la un preț care pare prea bun;
- păstrați dovezile plății și ale evaluării bunului. Ele vă vor ajuta să dovediți buna-credință dacă tranzacția va fi contestată.
Dacă sunteți creditor:
- perioada suspectă este unul dintre cele mai eficiente instrumente de recuperare. Bunurile scoase din firmă înainte de insolvență pot fi aduse înapoi și valorificate în folosul tuturor creditorilor;
- semnalați practicianului în insolvență orice tranzacție suspectă de care aflați;
- dacă practicianul nu introduce acțiunea, comitetul creditorilor sau creditorul majoritar o pot face în locul lui.
Concluzie
Perioada suspectă îi protejează pe creditori de operațiunile prin care bunurile unei firme sunt scoase din calea lor chiar înainte de insolvență. Pentru administratorii și partenerii de bună-credință, regula este simplă: operațiuni transparente, la preț de piață, documentate. Pentru creditori, este o șansă reală de a recupera mai mult decât ar părea posibil la deschiderea procedurii.
Articolul are caracter informativ și nu reprezintă consultanță juridică pentru un caz concret. Informațiile corespund Legii nr. 85/2014, cu modificările aduse de Legea nr. 239/2025, în forma în vigoare la data publicării.